Nu-mi iau din stele judecata,
Și nici vreun înțelept nu sunt
Aștept,ca fiecare om,răsplata
Pentru ce-am lăsat pe Pământ
Nu sunt vreun Volta sau Amperѐ
Aceeași umilință mă descrie
Sunt bob de lut,deci efemer
Tot un destin,mi-e scris și mie
Cu-o moarte sunt dator,e lege:
„Țărâna tot țărână ca să fie”
Însă nu mă mai pot a drege
S-un om,”alcoolizat” de poezie
Lăsați-mă deci să pictez în rime
Un basm un pic mai colorat
De ce un cult să mă suprime?
Acum,când sunt atâtea de pictat?
Scriind,mă simt etern,e toată
Averea mea.De ce să-mi fie luată?
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.