Vânticel de seară caldă
Fața veselă mi-o scaldă,
Pe aleea cu pomi darnici
Gândăceii aleargă, harnici.
Doi copaci apropiați
De cer roșu sărutați
Își șoptesc vibrații-nalte
Între foșnetele multe.
Salcia-n mister se mișcă
Și de toamnă nu-i e frică
Căci iubirea ei cea verde
Pentru tei mereu surâde.
Amintirea parfumată
De flori de tei de-altădată
Se cutremură prin plete
Cu lănci galbene și drepte.
Frunze-palme-n rugăciune,
Teiul crezul lui îl spune
Cerului de toamnă coaptă
Și „Amin” zice în șoaptă.
Cu privirea-n crengi căzută
Își zărește-a lui iubită,
Care-n vântul blând de toamnă
Umbra ei pe-a lui o- nseamnă.
Cum întinde teiul falnic
Crengile… și cum e darnic
În îmbrățișări fierbinți!
Cad frunzele a rugăminți
Peste salcia pletoasă,
Iubitoare și sfioasă.
Melancolica alee
Scrie-n toamnă-o epopee
Despre doi copaci iubiți
Ce trăiesc îmbrățișați.
Sub acești copaci și eu
Te voi săruta mereu!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, dragă Adina! Te îmbrățișez și eu!
Ina M. (autor)
sâmbătă, 31 octombrie 2020
Gingășie deosebită și armonie a versurilor.
Frumos tablou de toamnă :)
Îmbrățișări, Ina dragă!
Adina Speranta
sâmbătă, 31 octombrie 2020