Când sufletul meu e trist
De al tău surd dor,
Fuge in codru
Și ia chip de năluci.
Se leagănă ca un măcăleandru
Pe o creangă de cireș:
Zbucium plăpând.
Alunecă încet precum un strop de rouă
Pe mătasea fină a păianjenului:
Timp dogoritor.
Și se înfioară asemenea căprioarei
Pierdută în codru:
Suav mister.
Gâzele plutesc
În aerul mlădios tomnatic
Fremătamând a amintiri...
Degetele tale se pierdeau
Printre șuvițele-mi de aur,
Iar eu îți trasam
Noi orizonturi pe harta cafenie;
Trăiam o dulce reverie.
Mă trageai spre tine, tot mai aproape
Degetele tale de chitarist erau aparte
Inima-mi dansa nebună de fericire
Și sufletu-mi se odihnea la al tău piept.
Tu rămâi unul dintre cele mai frumoase vise ale mele
Când adorm în a ta îmbrățișare
Și sărutul tău de binecuvântare
Închide în temniță a mea întristare.
Asa că nu voi fi tristă
Căci noi ne-am iubit frumos
Ca doi copii celești:
Eu din rază de lună,
Tu din pâlc de soare.
vezi mai multe poezii de: Kitty
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.