Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.