Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.
Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furişat printre crengi, subţire.
O pleoapă ceaţa serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.
Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.
Numai morile, morile
nu-şi mai tac plânsorile.
Peste toate, clapele
scutură lumina desfrunzită, apele.
vezi mai multe poezii de: Dominic Stanca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.