E tulbure zăpada pe-o cărare
Și tind să cred că plouă cu nămeți,
Azi norii-s grei și nu am două vieți
Să știu cât cântărește fiecare.
Și trupul meu e ancorat de sol
Mă trag din umbra rece și mă doare...
Și simt că-n altă viață-am fost o floare,
Aici sunt un tiran cuprins de dor.
Greșesc și eu ca orice dirijor,
Care-a cuprins cu palma tot pământul;
În dirijări a pus întâi cuvântul
Și a vărsat o lacrimă de dor.
Și totuși uneori privesc la soare
Strivindu-mi umbra plină de noroc
Și mă topesc de la atâta foc,
Să-mbobocească-n urma mea o floare!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.