Dragostea mare tot o port în piept,
Arzând eu sunt căldura ei;
Înţelepciunea mi-a grăit să aştept,
Să-i amiros dulceaţa-n anii grei.
Mă-nveşnicesc cu Eminescu-n şoapte
Şi tot însăilez la vers mereu;
În zori de ziuă, surghiunit de noapte
Mă regăsesc în el, abia şi eu.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.