...pe osia zării sub pleoapa de purpură, făgăduieli și izbânzi pe cerul de-acasă - nu mai simt întețirile clipelor...
- câți lăstari pe tulpinile lumii, atâți brazi în păduri seculare - dragului drag - unde sărutul vocabulei, verdele
crud al emoției, veșnicia trecerii gândului prin ploi și neștiință - erau ținta frunzei de marți cu lumină la prag, cu lumină la poartă...sus pe Cucă, peste deal de intrările-n Vâlcu...
- a văzut trandafir ghemuit pe covor, trăiri ne(îndoite) cu apă - regalul locaș al ființei...
- află-mă Doamne, la izvorul izvoarelor sub vesta alesului și lasă-mă pradă - și tot ce înseamnă sub soare -
cuvântul!...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.