Păcat privind în gol, aminte-n gând o fată,
Pe patul rece sloi, lansându-se prădată,
Dorind a fi secată, de suflu, de principii,
Dorind a fi scăldată-n badjocura și vicii.
Păcat când o atinge, păcat că-i muritoare..
Pe patul rece sloi tânăra dispare,
Dorind a fi atinsă de bruștele-i chemări,
Cerșind prin glasu-i cald a fi nemuritori.
…
Cei doi răsună-n cer, întreg iad încântând,
Apoi pe diavoli îi zărește fata aclamând,
Tot cerul îi suspină, damnați fiind pe veci,
Căci calde-au fost odată, două trupuri reci.
vezi mai multe poezii de: RadanTiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.