E timpul să nu mai avem timp - Lorena Craia
Poezie adăugată de: lorena.craia

    sâmbătă, 05 august 2017

Iubirea ta de la amiază
-n suflet naufragiază;
Închide geamul, trage storul,
Priveşte-n zborul lui condorul!

Şi s-a tot dus, atât de sus,
De toate tainele răpus
Şi am privit necontenit
La zborul tău de neoprit...

Zburai cu el pe şapte ape
Şi din pianul fără clape,
Într-un ecou, o sonatină,
Se auzea spartă-n surdină.

Un timp îmi cere azi recurs –
Un veac ce parcă nu s-a scurs,
O vreme tulbură-ntre noi,
Pentru secunda-n care voi

Adulmeca putredul pod,
Sub care seara, în năvod,
Voi prinde, poate, cerul viu
Al unui peşte auriu:

În suflet naufragiez,
Iar pe nisipul de orez
Voi căuta clepsidra ta,
Cu timpul nostru, scurs, cândva...

12-24 august 2016, Constanţa



vezi mai multe poezii de: lorena.craia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.