E totul uitare.
Că-a fost toamnă, am uitat,
două frunze arămii,
pe bătaia inimii,
pe un vânt s-au înălţat.
Că-a fost vară, am uitat,
dimineţi în răsărit,
vântu-n joc la frunzărit,
într-o ploaie, alintat.
Primăvară de-o fi fost,
am uitat, da am uitat,
ghiocelul alb pictat,
sub zāpezi, la adăpost.
Dar e iarnă, pe un verde
şal, de lână fină,
pe un ciob din luna plină,
pe un om de nea albit,
pe un pom sărbătorit,
ce e nins, să ne dezmierde.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.