Ecoul Iubirii Divine
Din cerul prea sfânt în măreţie şi slavă
O, Tu Doamne-ai venit, aici pe pământ,
Să mântuieşti omul, în iubirea-Ţi suavă
Ce se găsea sub păcat de ispită înfrânt,
Şi-ai instituit la cruce un nou legământ!
Să poată iar să ajungă în scumpul Eden
Grădina cu raiul, şi-ncântătoru-i cămin,
Păstrate complete-ntr-un chip omogen
Spre-ai fi din nou date, prin harul Divin
Şi sacrificiul prin jertfă, cu patos deplin.
Din marea dispută, ce-a fost provocată
Prin păcatul cel groaznic, al neascultării,
În noua creaţiune numai o singură pată
Va rămânea veşnic drept preţ al salvării,
Drept preţ al jertfirii, şi-al răscumpărării.
O mărturie de sânge, va sta-n amintire
Pe fruntea înţepată, şi coasta împunsă,
La mâini şi picioare,... când la răstignire
Fiinţa Divină, Ţi-a fost crunt străpunsă
Conform tainei mari de veacuri ascunsă!
Cănd raze ţâşni-vor, din mâna-Ţi Divină
Şi-n a lor strălucire vei fi ca şi-un Soare,
Vei dovedi că acolo-i mărirea-Ţi deplină
Izvorând din semnele,...iubirii cea mare
Ce-ai arătat-o la cruce, fără murmurare!
Şi-n nesfârşitele milenii, ale vieţii eterne
Vom sta să privim contemplând veşnicia,
Măreţul ideal, ce prin Tine-om discerne
Toţi cei mântuiţi, ce vom gusta bucuria,
C-am reuşit împreună să-nvingem urgia!
S-au sfârşit necazul, durerea şi moartea
Cu suspine şi lacrimi, tânguiri şi blestem,
E vremea împărţirii, însutite prin partea
De răsplătire divină, ca fii ce-Ţi suntem
Oriunde-oi fi Doamne, cu Tine mergem!
Introduşi în pleiada, de sori, de sisteme
Prin drepturi depline, în vastele domenii,
Vom studia împreună, frumoasele teme
Aspirate cu mult dor, de-atâtea milenii,
Nădăjduite în rugi, şi-n timpi de vecernii.
Şi cu fiinţele sfinte, care nu au cunoscut
Păcatul năpraznic, ce-a tulburat veşnicia,
Vom fi şi le-om spune, prin ce am trecut
Pân-ai venit, Doamne, stopând tragedia
Aducând iar pacea, dragostea şi armonia.
Şi-n imnuri de slavă cu glas ca de tunet
Prin note înalte, vom cânta ziua înnoirii,
Iar bolţile cerului, vor prinde-al lor sunet
Ducându-l departe... în Universul iubirii
Povestind marea luptă prin actul jertfirii.
Flavius Laurian Duverna
16 februarie 2007
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu tot respectul şi toată stima !
Duverna (autor)
duminică, 05 iulie 2015
Mulțumesc , Flavius , fii binecuvântat !
mirimirela
joi, 02 iulie 2015
Pentru toţi comentatorii, am cele mai frumoase gânduri şi urări de bine.
Duverna (autor)
joi, 02 iulie 2015
O poezie sinceră, scrisă din suflet.
night
joi, 02 iulie 2015
Reușită poezie.. Frumos.. Fii binecuvantat !
M Horlaci
joi, 02 iulie 2015
Dupa parerea mea acest poem tinde spre perfectiune mai ales prin prisma mesajului
tania
joi, 02 iulie 2015
Este o mare bucurie sa citesc astfel de versuri, cu mesajul cel mai drag mie: slava lui Dumnezeu! Iti multumesc din suflet!
andreionthepoetry
joi, 02 iulie 2015