pe drumul iernii mele
este toamnă
încrengăturile de brad neputincioase
îmi seamănă a case
ori a ninsori ca o chemare ancestrală
spre muchia unde
singură și goală
îmi stă la căpătâi o siluetă care
mă-nvață despre zborul de egretă
ce dacă-mbătrânesc
îmi spune-o piatră
am timpul necesar pentru a desprinde
copilul de o mamă ce se vinde
18 septembrie – 16 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.