Știință! fiică bună-a Vremii ești!
Ce pângărești cu-n ochi iscoditor.
De ce pe bard în inimă-l rănești,
Vultur, al realității triste sol?
Cum să te-admire? dragă cum să-i fii,
Dacă nu-l lași pe drumul lui ciudat
Să caute comori în cer, deși
Cu ne’nfricate aripi s-a-nălțat?
N-ai dat-o tu pe Diana jos din car?
Și-ai alungat Driada din copac
Să-și caute-adăpost pe-alt astru? Iar
Naiada n-ai gonit-o tu din lac,
Elful din iarbă , și din mine-n schimb
Visul văratec de sub tamarind?
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.