Barbă albastră
Edna St. Vincent Millay
Ai fi putut să nu deschizi această uşă, dar ai deschis-o;
Aşa că intră-acum, şi miră-te pentru ce lucru de nimic
Eşti tu trădat… Nu-i nici o comoară ascunsă aici şi nicio
Oglindă magică să afli adevărul, şi nu-s, după tipic,
Țeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni –
Se vede doar, priveşte iarăşi: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind multe necazuri şi bucurii puţine, mie-asemeni,
Lipsită de confort şi lustru – totuşi din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie să ştie tot ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
Când ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâşiat un voal;
Nu pot să-ţi privesc faţa şi să rămân cu mine-într-o fiinţă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuinţă.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.