Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Şi-l voi păstra acolo; şi-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă şi să sape,
Să fie gorilă, potop, demon şi foc – ale lui talente şi eresuri
Se vor restrânge la nimic, redus fiind la micile cuprinsuri
Ale acestui Ordin atât de dulce, unde într-un pios viol încape
Şi se comprimă esenţa-i toată, o formă-amorfă-aproape,
Până când cu Ordinul se va-mbina şi contopi în varii sensuri.
Trecute-s orele, duşi anii-n care-am jucat teatru meschin,
Aroganţa lui, umila-mi servitudine eu astăzi le reneg:
Îl am la mâna mea. El nu-i nici mai mult, nici mai puţin
Decât un lucru simplu pe care, încă, nu îl înţeleg;
Nici măcar nu-l voi forţa să facă o mărturisire, mă abţin;
Şi nici răspuns nu-i cer. Îl voi face însă om întreg.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.