Arhangheli discreți
ascunși în mansarda gândurilor
mă privesc prin lentila unui cer
împărțit la doi
o subtilă adiere de vis
mă învăluie cu frumusețea lumii –
din mareea himerelor nesfârșite
ies stelele ude
ancorându-mă în portul tăcerilor
învăț să fac din clipele frânte
un zbor de pescăruș
spre infinitul risipit în buclele întunericului
dorul ăsta imprevizibil are efect de bumerang
se întoarce în mine
ca un ucigaș la locul crimei.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.