Mi-am fost dat mie insumi, ca un egocentrist,
ca nu cumva uitând de sine,
să mă gândesc la mine.
În pielea-mi place de mă prăvălesc avalanşe de tremulaţii ce-mi răvăşesc tot corpul,
simţind cum mă scufund în propria-mi candoare.
Mi-e mintea-mi înnebunită după iubitul „EU”
şi eu îndrăgostit de geniala-mi raţiune,
ca un clişeu morbid răpus în acţiune.
Mă simt flămând de mine ca un gurmand nesătul,
ce niciodată nu-şi potoleşte foamea prin îngurgitări hapsâne.
Mi-e pofta-mi atât de mare, de mine-mi,
încât de-aş fi şi semizeu,
nu m-aş putea abţine,
să mă consum alent...pe mine!
vezi mai multe poezii de: sanduiulian1986
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Te-ai descoperit...și ai pus în versuri această bucurie a descoperirii de sine! Putin sarcastic dar interesant! Mi-a plăcut!
Ina M.
luni, 19 decembrie 2016