Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Egreta - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

Cândva, pe-aici, egreta albă
Zbura din apele tihnite
Prin aerul rozalb de nalbă
Atins de raze răsărite.

Parcă un vis pleca din noapte
Lăsându-mă fără cuvinte
Și numai slovele în șoapte
Mai îndrăzneau să se încânte.

Trecând prin zorii prospețimea
Ce-și oglindeau în bobi de rouă,
Ea se pierdea în înălțimea
Și-n depărtarea de zi nouă.

Mi se părea că o poveste
Văzui eu numai ce frumoasă
Și mai credeam că-n lume este
O Poezie luminoasă.

Până-n amurg voiam să vină
Ca să-i admir din nou sideful
Și-n violetul de lumină
Să-i fie basorelieful.

Ca iar să port un basm sub aștri,
În zori că pasărea curată
În ceruri și în ani albaștri
Se va-nălța încă odată...

Dar n-o mai văd în dimineață -
Toamna ucide flori și vise,
Iar râul prinse-n maluri gheață:
El ca și mine-ncărunțise.

Brumarul trece pe-ndelete,
Fulgii pe urme-i se presară
Ecoul dalbelor egrete
Parcă răsună să mă doară...
Victor Bragagiu

vezi mai multe poezii de: bragagiu