Poetul-piatra care macină grâul
Poeta-piatra peste care trece râul
Poeții sunt pietrele care rămân
Când El și Ea nu se fărâm(ă)...
Atunci, acum-ei se asumă!
Poetul este dur cu El, cu Ea!
El este stânca care, chiar ar vrea
Să fie măcinată-n timpul nesfârșit
În care cu smereni-a cerșit:
O critică, o laudă, o glumă...
Poetul și poeta se macină-n idei
Sunt pietre măcinate-nvântul iudei
Care tulbură prin al lor cuvânt:
Cam tot ce mișcă pe pământ,
Până și-n praful care îi frământ(ă)...
Emilian Oniciuc-02.10.2020
vezi mai multe poezii de: Emilian Lican
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mi-a plăcut mult poezia dv.!
Felicitări!
Lyra Bella
sâmbătă, 10 octombrie 2020