Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună
Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-şi culce,
Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.
vezi mai multe poezii de: Emil Brumaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.