un cal albastru sînt pe ape
mult prea bătrân să mai fiu mânz
vin furtuni de la mal să m-adape
eu le las galopul drept prânz.
în faţă e un tablou de ceaţă şi fum
- un epilog ştiut mai dinainte –
fug de cursele lumii
precum
ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.
tu,
venind vorba despre întâmplări stranii,
ca un inventar făcut prima oară,
îmi numeri paşii, respirările, anii
care au început de ieri să mă doară.
acuma,
să nu ne pierdem cu firea,
caută în trusa ta de femeie-o seringă
şi pune-mi iar în vene iubirea
că-ncepe să ningă.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.