Fiecare trup cu dorința lui
și marea în față.
Fiecare culcuș cu naufragiul său
și bărcile la orizont.
Cânt străvechiul cântec
ce n-are cuvinte.
Fiecare trup lângă alt trup,
fiecare oglindă tremurândă în umbră
și norii rătăciți.
Cânt la chitara veche
sub care-adorm îndrăgostiții.
Fiecare fereastră cu ferigile ei,
fiecare trup dezgolit de noaptea sa
și marea în fundal, de neatins.
Traducere - g.Cristea
(Din volumul ,Tropic absolut" - 1982)
Canción
Cada cuerpo con su deseo
y el mar al frente.
Cada lecho con su naufragio
y los barcos al horizonte.
Estoy cantando la vieja canción
que no tiene palabras.
Cada cuerpo junto a otro cuerpo,
cada espejo temblando en la sombra
y las nubes errantes.
Estoy tocando la antigua guitarra
con que los amantes se duermen.
Cada ventana en sus helechos,
cada cuerpo desnudo en su noche
y el mar al fondo, inalcanzable.
(De: Trópico absoluto, 1982)
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montejo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.