Eul
I-am dat drumul firii, şi s-a dus
Ca un prădător flămând de noapte
Şi s-a pus în contra lui Isus
S-a smucit din linişte și şoapte!
Ca un fulger, cum s-a dezlegat
Ca o plaie rece fără preget
S-a întors spre mine şi a urlat
O ţineam atâta, de un deget
Şi a spart şi ziduri şi pereţi
Căpăta în mine forma unei brute
Prin privire trimitea săgeţi
N-a lăsat în mine o virtute...
Mă târa, căci i-am pierdut controlul
Prin pustiuri fără de izvoare
Îi făcusem lumii tot ocolul
Până ajunsesem fără de valoare
În genunchi, aproape sfărâmat
Am găsit în mine-o amintire
Pe Isus Hristos, însângerat
Care dă izbândă, ispăşire...
Ridicat-am mâinile murdare
Sus înspre lumină, înspre cer
Ca să cer putere şi iertare,
Cuie oțelite, şi-un ciocan de fier...
vezi mai multe poezii de: David
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasă și profundă!
Îmi place cum scrii și maniera în care pictezi prin cuvinte, imagini, într-un tablou complex. :)
Erw Magdo
luni, 01 februarie 2021
Multumesc
David (autor)
duminică, 11 noiembrie 2018