Neguri sure lunecã pe zare
Sciții vin în șiruri lungi de care.
Noaptea în câmpia lor cereascã
Își dejugã vitele sã pascã
Și le-njugã iarãși cãrãușii
Pe la rãsãritul gãinușii.
N-am avut aici nici car, nici boi.
Când veți cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.
Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, sã-i aud lãtrând,
Clopotele sã le-aud sunând.
Mã voi coborî peste pãduri
Sã v-aud mânia din securi.
Printre culmi îmi voi târî spinarea
Voi veți spune: vine-ntunecarea...
Însemnãri iesene, nr. 7, 1 iulie 1938
vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.