Cum sã nu umblu trist prin grãdini?...
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, și-au cãzut...
Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbã o sã-l gãsesc?
Mai multã rouã... Doamne, te-ndurã,
Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã...
Toate aceste minuni împlinește-le,
Cã el te-ar lãuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidã nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.
Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împãrații vecini.
Fructe în pârg. Rãdãcini.
Cine n-are pãrinți prin grãdini?
"Cuget moldovenesc", nr.4-5, aprilie-mai, 1942
vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.