I
S-a înnoptat devreme si astazi, si-i târziu,
Si nici un gând în cartea de piatra n-am sa scriu;
De soare toata ziua m-am tot tinut, arând,
Si s-a trecut si ziua de azi, nici nu stiu când –
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lasat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
II
„Ferestrele sunt stinse... veti spune. S-o fi dus
Cu soarele de astazi dincolo de apus –
Întinsul timp de-acuma îl are de arat...”
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –
Si secete si geruri oricât ne-ar macina,
Tot ne-om uni în piatra de cremene cândva –
Si poate-au sa se mire, vazând, urmasi de-ai mei,
A timpului copita scotând din ea scântei –
Sau, poate ca pietrarii vor daltui-o blând,
Sa samene statuia cu mama surâzând –
Drumeti din veac sa-ntrebe la monumentul sfânt,
Când a domnit regina desculta pe pamânt.
vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.