Un chip al Lethei,
și cîmpiile
Pline de slaba însă-aurita
lumină,
Cenușii stînci,
și sub ele
O mare
Mai dură decît granitul,
zbuciumată, potolită nicicînd;
Înalte forme
cu mișcări de zei,
Primejdios chip;
Și careva spunea:
,,Ăsta-i Actaeon.''
Actaeon cu pavăză de aur la picior!
Pe deasupra minunatelor pajiști,
Peste răcoroasa față a acelui cîmp,
Neastîmpărate, mereu clătinătoarele
Oști ale unui popor străvechi,
Tăcut alai.
traducere - Ion Caraion
vezi mai multe poezii de: Ezra Pound
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.