De m-ar întreba nesfârşitul
unde mi-am lăsat inima
i-aş răspunde aşa:
n-am cunoscut-o nicicând,
n-a fost niciodată a mea.
Sunt un om blestemat
pentru c-am căutat
în tăceri pace,
în mângâieri ace,
în femei pacoste,
în poezii nemurirea,
în aşteptări schingiuirea.
Drept aşa cum e El:
ne-nțeles.
Fiindcă din toate-am ales
fericirea!
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.