șchiopătez până la chiuvetă
aleatoriu
nu am nimic la picior
nici în inima goală
doar o nălucă albastră
în gât
piaf stă fără regrete
pe robinetul roșu
(mereu încearcă să-mi spele trecutul)
dar creierul meu obosit
n-a învățat nici azi
să meargă pe tocuri
afară minus două
în mine o mie și ceva
de neliniști
poate de la ploaie
mă amăgesc
sau poate din lipsa acută
de oxigen și de tine
dormi singură
mor la fel
până la opt și un pic
la fiecare renaștere
îmi spui
bine ai revenit
și eu îmi imaginez că sunt normal
la zero
constat că m-am înșelat
ploaia s-a sfârșit
împreună cu timpul
mă simt la fel de murdar
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc, Alex!
paparuz (autor)
vineri, 04 septembrie 2015
Te felicit pentru versurile tale profunde
alex
vineri, 04 septembrie 2015