Mă pierd ușor printre cuvinte
Și nu mai știu cum să le-adun,
Să fac din ele dalbe flori
Și-n păr sfios să ți le pun.
Din glasul inimii fioruri
Răzbat prin mutele-mi rostiri,
Trezind din somnul cel de moarte,
Tumultul sfintelor iubiri.
Alung întunecimi rămase
Cu fiecare strop ceresc,
Căzut prin poarta de lumină,
Din ochii tăi când mă privesc.
Pulsează orice punct din mine
Țâșnind din matca de-nceput,
Din blânda-ți, fragedă-alinare,
Ce se revarsă-n chip necunoscut.
O clipă gust nemărginirea
Și-o simt cum intră-n piept domol,
Hrănind ecoul ce străbate,
Un infinit prin trupu-mi gol.
vezi mai multe poezii de: Irimescu Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc frumos pentru incurajare si apreciere!
Irimescu Daniel (autor)
joi, 24 noiembrie 2016
Am trecut cu drag pragul poeziei tale. Bun venit
MONA
joi, 24 noiembrie 2016
Un debut foarte frumos ,
Felicitari .
petrica_c
joi, 24 noiembrie 2016