FLOARE SOLITARĂ
Vrajă, candidă ce-nfloare,
prin şanţuri şi ponoare,
frumoasă şi colorată,
de departe admirată,
o inodoră, o insipidă,
te strecori ca prin firidă,
printre bălării vecine,
să te vadă orişicine;
dar, în vremile aride,
soarta ţi se va decide,
vei fi ofilită toată,
minunăţie ciudată;
mândră floare solitară,
până să renaşti tu iară,
te avem în amintire,
aşteptăm a ta-nflorire.
Alexandrina Spânu - SPERANŢE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.