Dialogul de nebun
cu el însuși.
În orașul acesta – acela
poeții vorbesc singuri și umbrele lor desenează prăpăstii la cer.
…Te ating cu talpa
cu sfiosul călcâi, pământule:
greierii tăi și gângăniile – iarba
și câte minuni! Și câtă pedeapsă!
Numai cu tine știu să vorbesc
așezându-mi unele după altele
tălpile degetele cuvintele.
Numai tu mai crezi poezia
așezat mare și rumegând cu blândețe
și îndurând Z
eu Zapis cu pielea tăbăcită
de scrisuri de ștersuri.
Florența Albu - Anno Domini (Cartea Românească – 1991)
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.