FLUTURII
În veșnicia timpului
privesc, la fluturii
ce zboară lin
-din floare-n floare-.
Oricâte rele întâlnesc,
în metamorfozarea lor,
ei nu renunță și răzbesc
-la floarea ce-i așteaptă-.
La vânt și ploaie,
ei fac față,
în scurta lor
-frumoasă viață-.
Și au venit
s-arate tuturor,
că viața lor
-nu este fără rost-.
Deși adesea-i vezi în grup,
in tot ce fac,
ei singuri sunt și dedicați
-la datorie-.
Au un destin în viață;
Ei trebuie, să ajute natură,
să fie vie, să dăinuie
-în veșnicie-.
Doar adierea vântului
și raza caldă a soarelui,
i-ajută ca să zboare,ușor
- din floare-n floare-.
Chiar sunt cu toții,
cuminți și puri,
cu totul dedicați
-în rostul lor-.
De-ar fi și oamenii
la fel ca ei, cuminți,
și puri, și devotați
-în tot ce fac-.
Ce bine-ar fi!
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.