din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)
M-aruncă în pustie unde e veşnic soare,
Ori unde gheaţa-nvinge văpaia lui domoală,
Ori unde-a lui căldură e calmă şi egală;
Şi du-mă unde caru-i apune sau răsare;
Şi dăruie-mi o soartă prielnică sau rea;
M-aşează-n întuneric sau în lumină clară;
În nopţi, în zile scurte sau lunigi m-aşează iară,
Dă-mi floarea vârstei, fă-mă moşneag cu păr de nea;
Înalţă-mă în ceruri, m-aruncă-n hăuri reci;
Să fiu pe culmi de munte şi-n văi adînci să fiu;
Cu spiritul în lanţuri sau liberat şi viu;
Dă-mi glorie eternă sau uită-mă pe veci-
Eu voi rămîne-acelaşi şi pieptul meu va geme
De dragostea nestinsă atît amar de vreme.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
da..asa este!
cu drag si multumire...
danab
joi, 10 septembrie 2015
Parcă îți dă altă perspectivă asupra ta în raport cu universul Danab, nu-i așa? În asta constă măreția clasicilor, în viziunile și credințele lor ardente! Cu drag.
Gerra Orivera
joi, 10 septembrie 2015
Înalţă-mă în ceruri, m-aruncă-n hăuri reci...Dă-mi glorie eternă sau uită-mă pe veci-Eu voi rămîne-acelaşi şi pieptul meu va geme..si finalul superb:
"De dragostea nestinsă atît amar de vreme"...........................
parca e scrisa pentru mine.....m-am regasit in ea!
multumesc Gerra..minunata poezie..
danab
joi, 10 septembrie 2015