În plină zi sta soarele să piară
De mila Creatorului zidirii,
Cînd m-au străpuns săgeţile privirii
Şi ochii voştri, Doamnă, mă legară.
Nu socoteam cu mintea-mi temerara
Să ocolesc năprasnele iubirii :
Plecai viteaz şi-n zbuciumarea firii
Află-nceput durerea mea amară...
Găsi Amor un om lipsit de pază .
Şi-n ochi spre inimă deschisă cale
Jghiab cristalin al lacrimii curate,
N-a fost o cinste-atunci să mă prăvale,
Iar vouă, cu un scut ce scânteiază,
Săgeata nici măcar să v-o arate...
Sursa: SONETUL ITALIAN ÎN EVUL MEDIU ŞI RENAŞTERE, vol.I,
BPT, Editura Minerva, 1970
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.