”Ascultă-aici, mănușăreasă,
Că tot ți-am fost învățătoare,
Chiar și tu, Blanche, pantofăreasă,
Faceți bilanțul fiecare,
În stânga-n dreapta, la plecare
Luați bani de la bărbați de-ndată;
Bătrâne n-o s-aveți valoare
Nici cât paraua expirată.
”La rândul tău, cârnățăreasă
Bună la dans nevoie mare,
Tu, Guillemette, tapițăreasă,
Nu dați prilej de supărare:
Ferestrelor le-oți pune bare
Când veți îmbătrâni odată;
N-o s-aveți preț ca servitoare,
Nici cât paraua expirată.
”Jeanne, pălărieră arătoasă
Iubitul să nu-ți stea în cale;
Tu, Caterino, pielăreasă,
Nu-i mai trimite la plimbare;
Cine-i urâtă nu prea are
Deloc succes, în râs e luată;
Babe boccii n-au căutare
Nici cât paraua expirată.
”Fetelor , vreau cu voce tare
Să spun cât sunt de supărată
N-am curs pe piață, la vânzare
Nici cât paraua expirată”.
Traducere: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Francois Villon