Minune! Mai e-n zbor?
Se-nalţă şi nu fâlfâie măcar?
Dar cum de-i suitor?
De unde-această forţă, frâu şi far?
Lăsând viaţa jos,
Trăieşte-n slăvi, ca stele şi vecii,
Doar să-l priveşti şi urci şi tu-n tării!
O albatros! Mereu
Mă-npinge-un dor înspre înalt ceresc,
Am plâns, am plâns din greu,
Cântând la tine – da, eu te iubesc!
vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche