În adâncul gândului meu
zac ascunse comorile
şi frumuseţile lumii.
Vin de la
strămoși îndepărtați,
s-au adăugat una câte una
și au ajuns târziu la mine.
Acolo unde sunt, nimic nu pătrunde,
nici priviri indiscrete
nici lumina prea orbitoare a zilei
ce le-ar răpi misterul
care le acoperă
ca aura tot ce e viu;
sunt făcute numai din umbre
şi raze de topaz
şi safir.
În adâncurile sufletului meu
se odihnesc
ca-ntr-o camee veche
toate visurile
şi sentimentele lumii.
Doar uneori
în nopţile târzii
ies la lumină în licăriri abia zărite
– frumuseţi uitate –
gândurile şi amintirile oamenilor
ce-au trăit demult
cândva… demult…
vezi mai multe poezii de: Petru Dincă
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.