Mai fulguieşte-mă o zi,
Mai fulguieşte-mă o noapte
Şi poţi fugi, să nu mai fii
Decât un dor şi-un vis de şoapte
Fulguieşte-mi nefiinţa şi fiinţa mi-o alintă
Cu fulguimea-mi blândă să-mi adormi
O rază frântă…
Mai fulguieşte-mă cu dor
Mai fulguieşte-mă anemic
Şi poţi să mă mai laşi să mor
De dorul zâmbetului totemic
Fulguieşte-mi fericirea şi murirea abonată
La un drum lovit de stele ce-n inimă vor adormi
Ca o lună adulată
Mai fulgieşte-mă pe rând
Mai fulguieşte-mă întruna
Să nu mai am în fostul gând
Sufletul tău rupând furtuna
Fulguieşte-mi colţul serii îmbrăcat în mov de rouă
Şi alunecă-mi iubirea pe o frunză dezbrăcată
Ce ni se închină nouă…
Mai fulguieşte-mă o iarnă
Mai fulguieşte-mă din cer
Să poţi s-acoperi şi o rană
Pe care-ai rupt-o-n dor stingher
vezi mai multe poezii de: Ella
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.