Am uitat să-nchid fereastra
Și afară e furtună,
S-a ascuns în crengi măiastra,
Ceru-i supărat și tună…
Rupte-s gândurile… duse,
Printre nori de plumb se pierd
Și rămân acolo-ascunse
Până când fulgere ard.
În fereastra larg deschisă
Neclintită mi-e privirea
Și încerc să țin închisă
Într-o debara, iubirea.
Flutură perdeaua smulsă
De o creangă de copac
Și inima mea e dusă
De furtună… și eu tac.
Picături de ploaie-n ochi,
Po obraji, pe frunte, păr
Se preling și strâng mănunchi
Dorurile în ciubăr…
Ud mi-e trupul la fereastră
De a cerului furie
Căci nemărginirea-albastră
A fost dată cu simbrie
Iubirii ce-o țin ascunsă
De furtuna judecății…
Inimă, să fii convinsă
Că stindard vei fi dreptății!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.