Privesc spre nici-unde si nicaieri
Si ziua de mâine parca e ieri
Si visele se destramă ca valul de stanca
Mi-e viața tristă ca ultima poruncă
Pășim pe drumuri fara final
Si la rascruci o luăm de-antors
Sa n-ai sprijin la clipe de restriște
Si-un umar pe care capul sa își lasi
Cand te-ai născut nu ai stiut
Că clipe grele vor urma
Si viața crudă nu te iartă
Ca-i esti străin si bați din poarta-n poartă
vezi mai multe poezii de: Namoc Acirtep