Cu trepte roz coboară piatra lin
În smârc, râs negru, cânt de-alunecare
Făpturi din camere tot ies și vin
Rânjind în luntrea neagră moartea-apare.
Pirat ce pe canal în roșu vin
Catarg și pânze-adesea-n vânt nu are.
Cei înecați vin purpuriu în plin
Izbiți de pod. Străji zăngăne-n strigare.
Și ochii-n sfeșnic uneori scrutând
Văd umbrele pe ziduri năruite
Și-s dansatori cu mâinile-adormite.
Și noaptea ce de capul tău s-a frânt
Și morții care-n paturi răscolite
Se-nvârt prind marmura cu mâini zdrobite.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl