Cu părul alb ca de zăpadă,
Un biet bătrân trecea pe stradă.
Slăbit de ani, de griji pierdut,
În strada jos. L-a părăsit puterea toată.
Copiii s-adunară roata
Pe lângă el, și toți de-a rândul
Râdeau de el răutăcios,
Batjocorindu-l. Dar eu n-am râs, n-am râs deloc.
Copilul, care-și bate joc
De cei bătrâni, ce minte are?
E vrednic el să crească mare?
E vrednic el de ce-i acu?
Nu-i vrednic, nu!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.