Cu noaptea-n cap, din casa lor
Pe viscol am plecat,
Și-n deal m-am răzimat plângând
De-un paltin fulgerat.
Și Oltul, ca un leu rănit,
Gemea la cotituri
Și trist vuiau de-al toamnei vânt
Întinsele păduri.
Părea că-mi plânge-n jur cu drag
Un glas de turturea -
Și mă durea un singur gând:
Că lumea nu-i a mea.
Ca pe-un pahar eu joc o pun,
Jos, sub piciorul meu,
Și s-o sfărâm și să mă prind
De piept cu Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.