De-aici culege fața fragi-
De-o zi nu te-a văzut, copile,
Și-o e lungă cât trei zile
Când nu să văd doi oameni dragi,
De-atâta vremi dragi.
De-aici adună fata flori-
De dragul cui le mai adună?
La ce ți-ar fi o floare bună,
Când plângi mereu și-ai vrea să mori!
Ai vrea-n curând să mori!
Ea rumpe crini de pus la sân,
Dar, desfoindu-i, umple vântul -
Ah, dacă ți-ar orna mormântul
Măcar aceste flori de crin,
Flori veștede de crin!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.