Când te simți că nu ți-e bine,
Doctorul îndată vine,
Ajutorul lui îl ceri.
El te pipăie degrabă
Pe tot locul, și te-ntreabă
Unde simți că ai dureri?
Boală după ce ți-o știe,
Leacuri doctorul îți scrie
Cu scrisoarea cineva.
Iar spițerul pregătește
Leacuri pentru boala ta.
Leacurile sunt amare
Și te ard pe gât, de-ți pare,
Că bei foc, dar tot le bei!
Sunt mai dulci, când bei cu grabă!
Nu vă-mpotriviți degeaba
Să beți leacuri, dragii mei!
De nu bei, boala sporește;
Poți muri, deci te gândește!
Cine-i om fără dureri?
Cumpătul și munca face
Să trăiești cinstit, în pace,
Fără doctori și șprițeri.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc