I
Amoru-mi trist l-am îngropat
În inimă pe veci,
Supus poruncii ce mi-ai dat
Cu vorbe dulci și reci,
Dar în zadar! Neîncetat
Se zbuciumă-n sicriu:
Amoru-mi trist l-am îngropat,
L-am îngropat de viu. II
Când voi fi-ntins cu fața-n sus,
Pe piept mâinile cruce,
De-o vorbă tristă ce ți-am spus
Aminte-ți vei aduce.
Vei ști, că trebuia să mor, -
De viața-mi era silă, -
Ci eu voi sta nepăsător
Când ție-ți va fi milă.
Nici geana nu-mi va tremura,
Ca să-ți cerșesc privirea,
Că ceara albă fața mea
Nu-mi va trăda iubirea.
În urma mea se va izbi
A veciniciei poartă,
Amorul stins va odihni
În inima mea moartă.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.