1
Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o.
Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina?
A obrăjorilor ce cu gropiți, șireato!
2
Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână -
Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.
Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână!
3
Pe punte-am prins și-am sărutat mai ieri o fată,
Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,
Că fetele stau cârd pe punte ziua toată!
4
Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o,
Sărut și mână preotesei, și-aș lăs-o,
Pe fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o!
5
Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie,
Tu, Doamne, ai făcut-o numai ca sa mintă
Și numai ca să-mi faci necazuri mie!
6
Pentru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, -
Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă,
Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă!
7
Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată,
Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă -
De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată!
8
Îi plac poveștile, încet și la ureche,
Și ce-i spui nou! Dac-o sărut fără poveste,
E veșnic nouă pentru noi poveste veche.
9
Ei, vezi cum ești! În prag la noi te-am prins de mână,
Și-am vrut să te cuprind, și pentru-atâta lucru
Ai plâns și n-ai venit la noi o săptămână!
10
De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,
Și prietenă mi-ai fost de când ești fată mare,
Iar mama vrea de-acum să-i fii, drăguțo, noră!
11
Eu am de mult scriptura mea și-mi țin scriptura:
Gurița fetelor cu sărutări s-astupă,
Băieților eu le-astup cu pumnul gura!
12
Vorbim răstit și ne-ngânăm răspunsul,
Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche,
Iar seara noi ne sărutăm pe-ascunsul!
13
Ușor te nalți, când te-ai desprins să birui greul -
Cei rău mă-njură! Nu știu ei ce știu copiii?
Pe cât smâncești, pe atât de sus se nalță zmeul!
14
Ea râde-n plânsul meu! Dar ea atâta știe!
Eu știu: Mi-e dragă, și n-aș vrea s-mi fie dragă,
Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie!
15
Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute -
Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă
Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute!
16
E galben soarele supt nor, și-i galben lanul
Prin care treci tu, cea cu galbene cosițe -
Știi tu de ce-am îngălbenit și eu sărmanul?
17
Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire -
Când ai drăguță, ești cu ea mai sfânt în cârcimă
Decât fără de ea pe prag de mânăstire!
18
Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârșească
Nebun, când a iubit, dar drept e și aceea
Că om cu minte n-am văzut să nu iubească!
19
Eu am drăguțe multe-n sat, dar nici o fată
N-a zis că-i bine s-o sărut, și să-i țin drumul,
Dar nici că-i bine când o las nesărutată.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.