Inima dacă ți-ar fi
Mănăstire,
Tu, frumoaso și subțire,
Mâine m-aș călugări!
Nimeni legea de creștin
Să n-o strice -
Te-aș ținea la piept și -aș zice
Că țin legea pe deplin.
Noi am fi ascunși prin văi!
Sărutarea
Știi ce-ar fi? Cumânecarea.
Iar Psaltire - ochii tăi.
Să tot cânt, să cânt mereu
La prohimeni!
Cântăreț să n-am pe nimeni,
Cântăreț de-ajuns sunt eu!
Dar cu asta nu mă-mpac
Cu nimica!
Eu aș cere la vlădică
Slujba de trei popi să fac.
Ei, dar uite cum aș vrea,
Frumușică;
Mănăstire-atât de mică,
Numai eu să-ncap în ea!
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.